|
|
ROMANIARRRRRR
 |
Anunţiatine " Îngerul Domnului a vestit Mariei …. pag.2 |
 |
… şi Cuvântul s-a făcut Trup
pag.3 |
 |
Institutul Maria Santissima Annunziata
Institutul strâns legat de misterul Bunevestiri de la care primeşte şi numele, este unul din cele zece ramuri ale Familiei Pauline. Fac parte din Institut, femei consecrate lui Dumnezeuprin profesiunea Sfaturilor Evanghelice: Anunţiatinele, astfel au fost numite încă de la început de Fondatorul Giacomo Alberione. Ele trăiesc totala consacrare lui Dumnezeu în mijlocul lumii. Îşi trag puterea din Cuvântul lui Dumnezeu şi din Euharistie. Misiunea lor, în relaţie intimă cu Maria, este aceea de a-L vesti pe Cristos cu aceeaşi pasiune ca Sfântul Paul în toate domeniile sociale din care fac parte.
pag. 4 |
pag. 5 |
 |
Apostolul timpurilor noi Istoria Anunţiatinelor începe din zorii secolului XX în “noaptea de lumină” ale Fericitului Giacomo Alberione. Părintele Giacomo Alberione se naşte la San Lorenzo din Fossano (provincial Cuneo)în 4 aprilie 1884 şi moare la Roma în data de 26 noiembrie 1971. |
 |
(pag 7) |
|
Familia Paulină 1914 SOCIETATEA SFÂNTUL PAUL. Congregaţie religioasă de preoţi şi discipoli angajaţi în vestirea lui Cristos ca unic Învăţător, cu ajutorul tuturor mijloacelor de comunicare. (pag 8) |
 |
“Considerând … 1958 INSTITUTUL MARIA SANTISSIMA ANNUNZIATA. Din care fac parte “Anunţiatinele”, laice cu viaţă consacrată chemate să fie imitatoare ale Mariei şi mărturisitoare ale (pag 9) |
 |
Începuturile Anunţiatinele “vor fi suflete care ard de iubire pentru Institutul Maria Santissima Annunziata – agregat Societăţii Sfântul Paul – îşi are începutul în anul 1958. Cu puţini ani înainte, Pius al XII-lea, odată cu Constituţia Apostolică “Provida Mater Ecclesiae (1947), a recunoscut oficial noua formă de viaţă consacrată seculară: Aceste Institute vor exista … pentru a reînnoi familiile creştine, profesiile, societatea civilă, prin legătura intimă şi zilnică a unei vieţi perfect şi total consecrată perfecţiunii”. Părintele Alberione, totdeauna pregătit să desluşească semnele timpului, atent la vocea Bisericii, dă viaţă Institutului Maria Santissima Annunziata. În data de 8 aprilie 1960, la nici doi ani de la fondare, Institutul primeşte aprobarea Sfântului Scaun, prin care “cele care fac profesiunea sunt adevărate consacrate, chiar dacă trăiesc în lume”.
|
 |
“Suflete puternice persoane care sunt adevărate eroine în lume”. Părintele Alberione
(pag 11) |
|
Viaţa Se aparţine Institutului Maria Santissima Annunziata doar dacă există vocaţie. Vocaţia este lucrarea lui Dumnezeu: El este cel care o dăruieşte, este El cel Primele Anunţiatine au intrat în Institut în 1958. De-a lungul anilor numărul lor s-a multiplicat. Provin din medii sociale şi culturale diferite şi exercită diverse profesiuni şi activităţi. Le uneşte aceeaşi vocaţie şi misiune: a-L trăi pe Isus şi a anunţa oamenilor de astăzi, iubirea fără margini a lui Dumnezeu pentru fiecare creatură. Consacrate cu voturi de curăţie, sărăcie şi ascultare, Anunţiatinele trăiesc consacrarea lor în contextul secular, adică în propriul ambient familial, lucrativ şi apostolic. La exterior nu poartă semne distinctive, nu au o uniformă prin care să se distingă. Nu trăiesc în comunitate, dar se întâlnesc frecvent pentru formare , rugăciune şi destindere. Rămânând în ambientul lor de viaţă au posibilitatea să-L poarte pe Isus Cristos peste tot: în case, la birouri, în şcoli, în spitale, în tribunale, în politică etc. Îşi trag seva pentru a-şi trăi vocaţia şi misiunea din Cuvântul lui Dumnezeu, din Euharistie, din unirea intimă cu Sfânta Fecioară Maria şi cu Sfântul Apostol Paul. Se pregătesc pentru a trăi vocaţia în lume urmând etapele de formare: postulandatul, noviciatul, cinci ani de profesiune temporară până la profesiunea perpetuă. Datorită unei formări continue şi a unei rugăciuni vii şi constante, pot înfrunta cu curaj provocările timpului prezent, fără să piardă din vedere scopul pe care Fondatorul l-a indicat: deplina conformare cu Isus Învăţătorul, până la a putea spune cu Sfântul Paul: “Numai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine”. (pag 12) |
 |
“Simţiţi-vă chemaţi de fiecare durere şi nedreptate, la fel ca de
(pag 13) |
 |
Spiritualitatea Anunţiatinele doresc să “trăiască integral Evanghelia lui Isus Cristos Calea, Adevărul şi Viaţa, în spiritul Sfântului Apostol Paul, sub privirea Reginei Apostolilor” ISUS ÎNVĂŢĂTORUL “Calea, Adevărul şi Viaţa” (In 14,4) aşa cum El s-a prezentat; Calea pentru voinţă, Adevărul pentru minte, Viaţa pentru inimă. Persoana lui Isus Învăţătorul trebuie să umple existenţa Anunţiatinei până la dominarea: gândurilor, rugăciunii, muncii, aspiraţiilor, apostolatului … integral. Anunţiatinele se angajează să-L imite pe Isus Învăţătorul în sfinţenie urmând exemplele sale (Calea), gândind conform Evangheliei (Adevărul), întâlnindu-se cu El în Sacramente (Viaţa). “Minţii mele, gândurilor mele substituie-Te pe Tine însuţi… Trăieşte în mintea mea, O Isuse Adevarul. Eu vreau ceea ce vrei Tu: Stabileşte-ţi voinţa Ta în locul voinţei mele. În locul inimii mele pune inima Ta… Trăieşte în mine, o Isus Viaţa veşnică”. |
|
“Primeşte-mă, o Mamă, Învăţătoare şi Regină Maria, printre cei pe care îi iubeşti, hrăneşti, sfinţeşti şi conduci la şcoala lui Isus Cristos, Învăţătorul Divin”. MARIA, REGINA APOSTOLILOR SFÂNTUL PAUL “O Sfinte Apostol, care din persecutor al numelui de creştin ai devenit imitator al lui Cristos şi vestitor al Evangheliei sale, fă-ne ascultători atenţi ai Cuvântului care mântuieşte şi conduce la viaţă”. |
|
Precum Maria Aşa cum într-un corp fiecare membru are rolul său, tot aşa în Familia Paulină fiecare Institut are identitatea şi specificitatea sa: Institutul Maria Santissima Annunziata, strâns unit cu misterul Buneivestiri şi al Întrupării, îşi are în acest mister secretul profundei Anunţiatinele, după exemplul Mariei sunt chemate prin vocaţie să trăiască fecioria şi maternitatea spirituală. Din unirea intimă cu ea învaţă să privească evenimentele şi persoanele cu privirea sa; să aibă faţă de toţi, sentimentele ei de iubire şi de gingăşie maternă. Învaţă de la ea să se abandoneze, pline de incredere voinţei lui Dumnezeu, să iubească tăcerea şi umilinţa, să-L asculte pe Isus şi să îi păstreze cuvintele în inimă. Cu ea parcurg în fiecare zi, în rugăciunea Rozariului, misterele vieţii lui Isus şi cu ea îl dăruiesc lumii pe Învăţătorul Calea,Adevărul şi Viaţa. Viaţa Anunţiatinelor este ca o prelungire a “da”-ului Mariei astăzi. (pag 16) |
 |
“Lumea nu ajunge încă la Isus pentru că nu se urmează îndeajuns
“Mariei îi datorăm: o iubire iluminată şi o credinţă fără limite, o
|
|
Cele trei perle Curăţia este cea mai mare iubire, sărăcia cea mai mare bogăţie şi ascultarea cea mai mare libertate: aşa prezintă Don Alberione cele trei voturi. Atrasă de Isus - cast, sărac şi ascultător - Anunţiatina îşi consacră viaţa Lui prin intermediul voturilor pentru a-L putea urma mai îndeaproape. Cu această alegere Anunţiatina nu-şi mai aparţine sieşi: minte, voinţă, inimă, toată fiinţa sa devine proprietatea exclusivă a Domnului. “Sunt unii care renunţă la căsătorie pentru Împărăţia cerurilor” (Mt 19,12). Anunţiatina trăieşte votul de curătie ca o dăruire totală de sine lui Dumnezeu şi fraţilor. Nu trăieşte în singurătate inima celui care se consacră lui Dumnezeu; nu renunţă la iubire, ci alege o iubire mai mare, care îmbrăţişează lumea întreagă. “Eu sunt a iubitului meu și iubitul meu este al meu” " Isus din bogat s-a făcut sărac, pentru a ne îmbogăţi prin sărăcia sa " (2 Cor 8,9). “Ce îţi lipseşte, o săracule, dacă îl ai pe Dumnezeu cu tine? Ce bunuri ai tu, bogatule, dacă nu-l ai pe Dumnezeu?” |
 |
“O Învăţătorule, fă să mergem în fiecare moment pe urmele tale de sărăcie, curăţie şi ascultare”. “ Hrana mea este să fac voia celui care m-a trimis” (In 4,34) “Deoarece nu am făcut niciodată voinţa mea pe pământ, bunul (pag 19) |
 |
Cele două mese Adoraţia Euharistică este… creatura care se întâlneşte cu Creatorul, “Eu sunt pâinea vieţii”. (In 6,35)
|
 |
Rugăciunea, vitală în ziua unei Anunţiatine, luminează şi orientează (pag 21) |
 |
Femei pentru vestire “Nu contează că se foloseşte de un mijloc sau de altul, important este “Voi sunteţi sarea pământului… (pag 22) |
 |
Anunţiatinele trăiesc consacrarea lor în mijlocul lumii cu dorinţa de a-L vesti pe Isus şi de a fi plămădeală care face să crească aluatul şi sare care dă gust realităţii în care se găsesc şi trăiesc. “Apostolatul este floarea unei adevărate iubiri pentru Dumnezeu şi pentru suflete, este rodul unei intense vieţi interioare. Presupune o inimă aprinsă care nu poate să conţină şi să comprime întregul foc. Apostolatul ne face difuzoarele lui Dumnezeu”. Don Alberione (pag 23) |
 |
Şi ca parohie…. Lumea Fericitul Giacomo Alberione avea pe biroul din camera sa, globul pământesc şi pe perete harta lumii, pentru ca privindu-le să poată îmbrăţişa cu inima toate popoarele lumii. Spunea alor săi: “Inima Sfântului Paul uită oare pe cineva? Vreo Naţiune? Vreo Regiune? Nu! Să ne simţim ca Sfântul Paul, datori tuturor oamenilor”. Se ruga şi se gândea neîncetat cum să ajungă, cu mijloacele cele mai moderne pe care tehnica i-o oferea, la milioanele de oameni care nu-L cunoşteau încă pe Isus. Repeta des: “Vai mie dacă nu am evanghelizat totul şi pe toţi” (1Cor 9,16). “Să aveţi o inimă mai largă decât marea şi mai mare decât oceanele”. |
 |
“Fă, o Maria, să simţim nevoile umanităţii întregi… ca marea Africă, “Hotarele voastre sunt cele ale lumii”.
(pag 25) |
 |
Îndreptate spre viitor Chemate să fie semn al prezenţei lui Dumnezeu şi a iubirii sale într-o societate mereu tot mai indiferentă faţă de Isus şi de Evanghelia sa, Anunţiatinele prin viaţa lor încearcă să mărturisească bucuria de a aparţine lui Cristos. Pe urmele Fondatorului scrutează semnele timpului şi bazate pe Biserică cu care şi în care ele colaborează, înfruntă provocările lumii cu credinţă şi curaj. “Nu vă temeţi, eu sunt cu voi. (pag 26) |
 |
“Unde merge, spre ce ţintă se îndreaptă această omenire care se Părintele Alberione
(pag 27) |
|
Mărturii “Mereu m-am simţit condusă de dulcele meu Învăţător… Cu cât trece timpul, cu atât Isus îmi arată că El este Mirele, este izvorul bucuriei mele şi este stânca vieţii mele. M-a chemat într-o mare familie şi m-a încredinţat celei mai gingaşe şi mai minunate dintre mame: Maria! “Cea mai mare afacere a vieţii mele: aceea de a-L fi cunoscut pe Domnul şi a fi înţeles că Atotputernicul, Creatorul lumii, Cel Veşnic, Iubirea, mă căuta pe mine, o creatură anonimă, convinsă că nu aveam nimic să-I ofer, şi gândeam că nu voi putea să fiu niciodată aleasă pentru a păstra un dar atât de preţios care este vocaţia”. “Am spus da Domnului în Institutul Maria SS Annunziata pentru că am descoperit privirea sa încăpăţânată de Iubire asupra mea, la care nu se putea rezista şi care mă însoţeşte mereu, dându-mi impresia uneori, în timp ce parcurg străzile acestei lumi, că am aripi. Am rămas în mod deosebit fascinată, mai ales, de figura şi carisma Părintelui Alberione a cărui scrieri la început le-am “devorat”, atrasă de ideea sa de a salva omul integral, minte, inimă şi voinţă, întâlnindu-l acolo unde trăieşte, şi lucrează, cu ajutorul mijloacelor de comunicaţii sociale”. (pag 28) |
 |
“Intrarea mea în Instiutut a fost marcată de o experienţă puternică cu Dumnezeu. În timpul zilelor de tăcere la Exerciţiile Spirituale l-am putut întâlni pe Dumnezeu şi m-am simţit profund iubită de El, aşa cum eram, nu cum mi-aş fi dorit să fiu. Făcând această experienţă am dorit să-I spun Da , entuziastă şi recunoscătoare. Chiar şi astăzi, mai ales în momentele dificile, aceasta este experienţa care mă susţine şi-mi amintesc că nu am fost eu cea care L-a ales, ci El m-a ales pe mine. Câtă iubire şi încredere are El pentru o sărmană creatură!” “De multe ori de-a lungul vieţii m-am simţit “chemată”, însă a înţelege unde să merg şi ce să fac nu a fost uşor. Atunci Domnul m-a chemat “cu putere”, pentru ca eu să ascult şi să actualizez Cuvântul său. Şi Cuvântul m-a însoţit şi continuă să mă însoţească… mereu, mai ales prin intermediul Institutului Maria SS Annunziata, prezenţă care susţine şi dă stabilitate. Apartenenţa la Institut este un mod special de a aparţine Bisericii”. (pag 29) |
 |
“Voi fi profund recunoscătoare Domnului pentru că mi-a dăruit o familie profund creştină şi mariană, care de la naştere, m-a încredinţat Sfintei Fecioare cu numele de Maria. Încă de mică am fost puternic atrasă de celebrările liturgice, mai ales de adoraţiile Euharistice. Lui i-am cerut, cu insistenţă, să-mi spună care este voinţa sa… şi Mama cerească prinzându-mă cu iubire de mână, m-a condus în acest Institut marian născut din Ostia Sfântă”. (pag 30) |
|
“Istoria mea începe la 16 ani cu “două iubiri” în inimă, una umană asemea atâtor tineri şi una spirituală: 6 ani fericiţi de logodnă, o iubire curată, profundă, care spunea lumii că doar moartea ne-ar putea separa. Pentru a mă separa de logodnicul meu a fost însă o Iubire mai mare, aceea a Domnului meu! În timp ce mă pregăteam pentru căsătorie, Domnul mă făcea să simt puternică chemarea de a fi în întregime a Lui. Inima mea era confuză. Îmi dădeam seama că iubirea pentru El era mai mare, sublimă, dar îl iubeam mult şi pe logodnicul meu şi aş fi făcut orice numai să nu-l fac să sufere. Îi promiteam Domnului că mi-aş fi petrecut viaţa cu El şi i-aş fi oferit totul, inclusive fiii pe care i-aş fi avut, dar nu găseam pacea pentru că iubirea pentru Domnul era mereu deasupra a tot ce era în inima mea şi înţelegeam că El nu s-ar fi mulţumit cu ceea ce voiam să-I dăruiesc, ci numai ceea ce El cu insistenţă îmi cerea. Cu 2 luni înainte de căsătorie, când totul era pregătit, inima mea l-a ales pe Domnul. Nu doream să sfârşesc precum tânărul bogat din Evanghelie şi să rămân tristă pentru tot restul vieţii: astfel am acceptat cu bucurie chemarea lui Dumnezeu. Din acel moment am fost fericită, mereu. Viaţa mea este completă, şi aş vrea să strig lumii întregi Bucuria de a-I aparţine. O singură dorinţă am în inima mea: “să-L iubesc şi să-L fac iubit”. Cu adevărat doar Dumnezeu poate să liniştească inima omului”. “Trei etape în care am simţit că Dumnezeu mă chema să-L urmez. Copilă, în faţa imaginii unei sfinte, o senzaţie deosebită, o tresărire: uimire şi teamă. Adolescentă, privind un crin într-o grădină, am simţit dulcea paternitate a lui Dumnezeu. Tânără, citind titlul unei cărţi de meditaţie “Învăţătorul este aici şi te cheamă”. Vocea a devenit… clară. A început o luptă, care a avut ca rezultat după câţiva ani un “da”. |
 |
INSTITUTUL Strada Via Antonino Pio, 40 - 00145 Roma Tel: 06 54o9670 - Cell. 3331215466 Fax 1782201620 Sito: www.annunziatine.it e-mail: [email protected]
Istituto Maria Santissima Annunziata |
